Nicolae Labiș - Francois Villon, voce Adina V.

François Villon Nicolae Labiş Pitic cu zâmbet tragic, găsesc oricând în tine, Când osteneala vine, renăscător imbold – În răzvrătirea penei cu cioc tăios şi ager Şi-n crunta răzvrătire a spadei de la şold. Ţi-a curs pe buză vinul şi cântecul ca valul Pătruns de-un neastâmpăr voios şi epocal, Mai plin ca madrigalul ce-l încrusta rivalul Cu diamantul rece, la chefuri, pe pocal! Sub ştreangul stăpânirii tu stăpâneai o lume, Oceanele baladei le străbăteai înot – Flori albe şi flori negre-s pe câmpurile tale De Martha descântate ori lubrica Margot. Şi-acuma, peste veacuri, mânia ta o fluturi, Primejdioasă, aspră, cu ascuţişuri lungi – Iluminat feeric de fulgere de săbii Râzi şi acum sub faldul zăpezilor de-atunci. Dă-mi voie, la picioare să-ţi desfăşor în pripă Acest poem balcanic – umil covor să stea – E veşnică din viaţa ta fiecare clipă Prin zâmbetul tău tragic, vibrând de febra ta. video by https://www.pexels.com/search/videos/rain% 20/ https://www.pexels.com/search/videos/flowers/

الفئة